Economie socială și ocupare
Organizaţia Internaţională a Muncii a atras atenţia asupra efectelor crizelor economice şi financiare: un nivel fără precedent al şomajului în rândul tinerilor, stagnarea investiţiilor la nivel mondial în economia reală şi marginalizarea întreprinderilor mici - tocmai cele care crează cu adevărat locuri de muncă, în contextul nivelului indecent de concentrare a veniturilor şi a bogăţiei în mâna a foarte puţini oameni şi instituţii financiare (astăzi, 3.500 de milioane de oameni au venituri egale cu 61 de milioane, respectiv 58% din populaţia globului are cât 0,8% din aceasta).
Pactul global cu privire la locurile de muncă, adoptat în unanimitate de plenul Organizaţiei Internaţionale a Muncii, reaminteşte că respectarea principiilor şi drepturilor fundamentale la locul de muncă, consolidarea protecţiei sociale, promovarea egalităţii de gen şi încurajarea exprimării opiniilor, participarea şi dialogul social sunt critice pentru recuperare şi dezvoltare. Pactul propune un portofoliu de politici menite să:
- Genereze locuri de muncă
- Extindă protecţia socială
- Conducă la respectarea standardelor de muncă
- Promoveze dialogul social
- Contureze globalizarea echitabilă
ADO SAH ROM susţine că:
- Măsurile de austeritate şi bugetul naţional trebuie să respecte articolul 9, Titlul II din Tratatul de la Lisabona, respectiv „cerinţele legate de promovarea unui nivel ridicat al ocupării forţei de muncă, garantarea unei protecţii sociale adecvate, lupta împotriva excluderii sociale, precum şi un nivel ridicat de educaţie, formare profesională şi de protecţie a sănătăţii umane”.
- Politicile de garantare a unor mecanisme de solidaritate şi promovare a coeziunii sociale, incluziunii sociale precum şi a dezvoltării durabile trebuie să fie apărate, dezvoltate şi consolidate împotriva unei puneri în aplicare a unor măsuri concentrate numai asupra creşterii economice şi a competitivităţii.
- Flexibilizarea muncii nu trebuie realizată prin exercitarea de presiuni asupra lucrătorilor şi prin scăderea nivelului standardelor de muncă ci prin promovarea muncii decente şi a locurilor de muncă de calitate. Legislaţia muncii trebuie să promoveze drepturile individuale şi colective. Politicile de flexisecuritate sunt acceptabile doar dacă nu conduc la creşterea insecurităţii şi a condiţiilor precare de muncă.
- Ocuparea forţei de muncă nu garantează o cale de ieşire din sărăcie. Asigurarea incluziunii sociale şi participarea în societate presupune mai mult decât promovarea participării pe piaţa muncii. Aceasta implică şi servicii sociale de calitate, accesibile şi cu costuri rezonabile, lupta împotriva inegalităţilor de gen şi a discriminării, precum şi scheme de venit minim superioare pragului naţional de sărăcie (care reprezintă cel puţin 60% din venitul naţional median echivalat), accesibile tuturor grupurilor sociale.
