Dialog social
Dialogul social, aşa cum este el definit de Organizaţia Internaţională a Muncii, include toate tipurile de negocieri, consultări sau simple schimburi de informaţii între reprezentanţi ai guvernului, angajatorilor şi lucrătorilor, cu privire la teme de interes comun din domeniul politicii economice şi sociale. Poate exista ca proces tripartit, caz în care guvernul este parte oficială a dialogului social sau poate consta în relaţii bilaterale, implicând doar organizaţiile patronale şi sindicale, cu sau fără implicarea directă a guvernului. Procesul de dialog social poate fi informal sau instituţionalizat sau chiar o combinaţie a celor două. Dialogul social poate avea loc la nivel naţional, regional sau la nivel de întreprindere şi poate fi inter-profesional, sectorial sau o combinaţie a acestora. Dialogul social este considerat un factor important de progres socio-economic, esenţial pentru promovarea unor condiţii decente de muncă şi pentru reducerea sărăciei. De aceea dialogul social dintre organizaţiile patronale şi sindicale este considerat unul dintre pilonii modelului social european.
La presiunea instituţiilor financiare internaţionale, România a adoptat un nou Cod al Muncii şi o nouă Lege a dialogului social în 2011. Noua legislaţie adoptată promitea o piaţă a muncii mai flexibilă, sincronizată cu directivele europene şi menită să atragă investitorii străini, dar cu prețul echilibrului dintre o economie performantă şi protejarea populaţiei şi fără a menţine coeziunea socială. Astfel au fost modificate reglementările privind concedierea, contractele de muncă, timpul de muncă şi de odihnă, relaţiile colective de muncă şi negocierea colectivă, prin impunerea unor noi reguli de reprezentativitate. De exemplu, au fost eliminate contractele colective la nivel naţional iar negocierea colectivă nu mai este erga omnes (aplicabilă tuturor), ci este supusă unor criterii legate de numărul de lucrători reprezentaţi de organizaţiile sindicale semnatare, iar negocierea salariilor de bază, a creşterilor salariale şi altor drepturi acordate prin lege personalului din sectorul public se face în limitele precizate prin lege, care nu pot face obiectul niciunei negocieri. Deşi considerat un element de bază al modelului european, dialogul social a fost victima colaterală a crizei economice, România adoptând, la presiunea instituţiilor financiare internaţionale şi a Comisiei Europene, măsuri care afectează tripartitismul, calitatea muncii şi a protecţiei sociale.
Asociația CONECT susţine:
-
Respectarea Convenţiei OIM nr. 87 privind libertatea sindicală şi protecţia dreptului sindical, 1948 şi a Convenţiei OIM nr. 98 privind aplicarea principiilor dreptului de organizare şi negociere colectivă, 1949, ratificate de România.
-
Dreptul tuturor lucrătorilor şi angajatorilor de a constitui sau de a se aflia la organizaţii sindicale şi patronale.
-
Accesul neîngrădit al tuturor categoriilor de lucrători şi angajatori la dialog social, negocieri colective şi mecanisme de soluţionare a conflictelor colective de muncă.
-
Necesitatea ratificării de către România a Convenţiei nr. 97 privind migraţia în scop de muncă, a Convenţiei nr. 181 cu privire la agenţii de ocupare privaţi şi a Convenţiei nr. 189 cu privire la lucrătorii domestici.
Model de statut și contract colectiv de muncă
Avocatul Poporului și Legea dialogului social
Drepturile sociale în primul rând!
Legislatie